Ieri am pornit in explorarea Parcului Natural Vacaresti alaturi de sapte curajosi - Tudor 1 (13 ani), Tudor 2 (12 ani), Mihai (12 ani), Meli (11 ani), David (9 ani), Razvan (6 ani) si Danut, care e nelipsit.
Am intrat pe la Asmita Gardens, am mers si pe poteci mai largi si mai inguste, am vazut cateva balti si multe broaste, am mers o vreme si pe dig, si am iesit exact in coltul opus, catre soseaua Oltenitei.
Dupa zilele caniculare, si apoi cele ploioase ce au trecut, am avut parte de o zi perfecta, dar si de multe zone inundate. Unde s-a putut, am ales sa ocolim, iar unde nu se poate trece fara sa te noroiesti un pic nici in perioadele uscate, am avut o mica aventura.
Dupa o bine meritata pauza de masa, cu o salata mare, pregatita pe loc, si senvisuri presate, ne-am facut curaj sa trecem direct prin apa, doar ca de data asta am venit pregatiti cu cizme de cauciuc. I-am luat pe fiecare in spate, pe rand, si cu emotii la cei mai greuti, am parcurs incet zona inundata. Doar Tudor 1 a vrut si a reusit sa treaca pe picioarele lui (i-am aruncat cizmele peste balta), iar Tudor 2, care era si cel mai greu, nu a reusit sa incalte cizmele (desi am luat special marime mare 41-42, si nu marimea mea), si a avut emotii mai mari decat ale mele cand l-am luat totusi in spate. Nu l-am trantit in balta aia... dar tot s-a udat la picioare in final. De aici drumul a fost usor, am gasit corcoduse pentru toate gusturile, si am ajuns cu bine in Sun Plaza. Din punctul asta echipa s-a restrans, pentru ca cei doi Tudori (unul ud la picioare) si David (toti trei zgariati un pic pe picioare, pentru ca au avut pantaloni scurti) au dorit sa se intoarca la confortul vietii cotidiene.
Noi ne-am refacut proviziile de apa, am luat branzeturi pentru mamaliguta pe care urma sa o facem in parc, si ne-am indreptat catre Casa Memoriala Arghezi. Acolo cel mai incantat de vizita a fost Razvan, care a avut o suta de intrebari..., si apoi Danut, care auzind ceva de un "atelier", a solicitat sa-l vada, si desi era inchis (ei neavand activitati peste vara), dorinta nu i-a putut fi refuzata.
Am continuat drumul in sus, pe strada Martisor, si am intrat in Parcul Tineretului pe la amfiteatrul parasit, am trecut pe langa strand, si ne-am instalat la umbra langa un foisor. A trebuit sa ne multumim cu branzeturi cu smantana fara mamaliga, pentru ca... ceva nu s-a potrivit intre arzator si butelie, noi amandoua, luate de Mihai de la Decathlon chiar de dimineata. Nu a fost chiar tragic, pentru ca mai aveam si legume si am descoperit si nuca proaspata de cocos, taiata feliute, de care uitasem...
Pentru ca au vrut mai intai sa se stropeasca cu pistoalele (desi nici nu era asa cald), s-au apucat tarziu de pictat si la ora 20:00 eram inca in plina activitate, pentru ca nu ne zorea nimeni...
Am intrat pe la Asmita Gardens, am mers si pe poteci mai largi si mai inguste, am vazut cateva balti si multe broaste, am mers o vreme si pe dig, si am iesit exact in coltul opus, catre soseaua Oltenitei.
Dupa zilele caniculare, si apoi cele ploioase ce au trecut, am avut parte de o zi perfecta, dar si de multe zone inundate. Unde s-a putut, am ales sa ocolim, iar unde nu se poate trece fara sa te noroiesti un pic nici in perioadele uscate, am avut o mica aventura.
Dupa o bine meritata pauza de masa, cu o salata mare, pregatita pe loc, si senvisuri presate, ne-am facut curaj sa trecem direct prin apa, doar ca de data asta am venit pregatiti cu cizme de cauciuc. I-am luat pe fiecare in spate, pe rand, si cu emotii la cei mai greuti, am parcurs incet zona inundata. Doar Tudor 1 a vrut si a reusit sa treaca pe picioarele lui (i-am aruncat cizmele peste balta), iar Tudor 2, care era si cel mai greu, nu a reusit sa incalte cizmele (desi am luat special marime mare 41-42, si nu marimea mea), si a avut emotii mai mari decat ale mele cand l-am luat totusi in spate. Nu l-am trantit in balta aia... dar tot s-a udat la picioare in final. De aici drumul a fost usor, am gasit corcoduse pentru toate gusturile, si am ajuns cu bine in Sun Plaza. Din punctul asta echipa s-a restrans, pentru ca cei doi Tudori (unul ud la picioare) si David (toti trei zgariati un pic pe picioare, pentru ca au avut pantaloni scurti) au dorit sa se intoarca la confortul vietii cotidiene.
Noi ne-am refacut proviziile de apa, am luat branzeturi pentru mamaliguta pe care urma sa o facem in parc, si ne-am indreptat catre Casa Memoriala Arghezi. Acolo cel mai incantat de vizita a fost Razvan, care a avut o suta de intrebari..., si apoi Danut, care auzind ceva de un "atelier", a solicitat sa-l vada, si desi era inchis (ei neavand activitati peste vara), dorinta nu i-a putut fi refuzata.
Am continuat drumul in sus, pe strada Martisor, si am intrat in Parcul Tineretului pe la amfiteatrul parasit, am trecut pe langa strand, si ne-am instalat la umbra langa un foisor. A trebuit sa ne multumim cu branzeturi cu smantana fara mamaliga, pentru ca... ceva nu s-a potrivit intre arzator si butelie, noi amandoua, luate de Mihai de la Decathlon chiar de dimineata. Nu a fost chiar tragic, pentru ca mai aveam si legume si am descoperit si nuca proaspata de cocos, taiata feliute, de care uitasem...
Pentru ca au vrut mai intai sa se stropeasca cu pistoalele (desi nici nu era asa cald), s-au apucat tarziu de pictat si la ora 20:00 eram inca in plina activitate, pentru ca nu ne zorea nimeni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu